Durerea de umar apare la diferite varste si are multiple cauze, fiind unul dintre cele mai des intalnite motive pentru care pacientii se prezinta la medicul de recuperare.
In functie de cauzele declansatoare, durerea imbraca aspecte diferite : resimtita tot timpul sau numai la anumite miscari, apare brusc sau treptat, se amelioreaza  spontan sau se inrautateste.
In umarul dureros sunt implicate tesuturille moi, muschii, ligamentele, tendoanele si mai putin structurile osoase. Dintre acestea, afectarea coafei  rotatorilor  este poate cea mai frecventa afectiune implicata in aparitia sindromului dureros.
  Coafa rotatorilor este un complex muscular format din muschii supraspinos, infraspinos, subscapular si rotund mic. Are rol stabilizator asupra articulatiei umarului prin fixarea capului humeral.

Cauzele
 afectarii coafei rotatorilor pot fi leziuni musculare acute, (de ex in ridicarea bratului cu greutate mare, cadere pe umar,etc) leziuni  musculare cronice (se intalnesc la persoane care desfasoara activitati repetitive de tipul spalarii geamurilor, scrisului la tabla, batut cuie etc), leziuni tendinoase degenerative , microtraumatisme repetate.

Simptomatologia 
este diferita in functie de mecanismul etiopatogenic:
– in leziunile cronice, durerea apare frecvent  la bratul dominant, se inrautateste noaptea afectand somnul pacientului, ingreunand gradat mobilitatea (mai ales ridicarea bratului deasupra nivelului umarului)  si afectand ulterior activitati obisnuite  cum ar fi pieptanatul sau imbracatul.
– in cazul leziunilor acute de tipul rupturilor musculare, durerea apare brusc, iradiaza de-a lungul bratului si este accentuata la palparea locului leziunii.
Cand sediul afectiunii este tendonul, durerea profunda, creste gradual si devine mai puternica la ridicarea sau rotatia bratului
La inspectia umarului se observa eventualele asimetrii ale umerilor, pozitii incorecte ale coloanei cervicale sau dorsale.
Examenul clinic continua cu palparea eventualelor puncte dureroase, cu bilantul articular pasiv si activ si apoi cu bilantul muscular.

Diagnosticul diferential
: nu se va neglija evaluarea circulatiei si a pulsului cu bratul coborat si respectiv ridicat la zenit pentru diagnosticul diferential cu sindromului coastei cervicale precum si examenul clinic al coloanei cervicale pentru excluderea unei radiculopatii. Foarte importanta este si excluderea originii cardiace a durerii.
Testul bratului cazut si testul de impingement cu injectare de lidocaina la nivelul acromionului vor transa diagnosticul.

Imagistica

Radiografia nu poate evidentia decat eventuale calcificari la nivelul tendonului.
RMN este foarte valoros pentru evaluarea leziunilor cronice si a rupturilor partiale sau complete.
Artrografia este de folos pentru diagnosticarea rupturilor complete dar mai putin performanta pentru cele incomplete
Ultrasonografia este neinvaziva, usor de efectuat si poate evidentia ruptura  tendinoasa.

Conduita terapeutica

– i
n leziunile cronice
  Repausul muscular al coafei rotatorilor este foarte important, prin suspendarea cotului intr-o esarfa agatata de gat, eventual cu o pernuta sub brat, pentru a mentine bratul putin indepartat de corp. In acelasi timp insa, trebuie pastrata mobilitatea umarului si evitata capsulita retractila prin efectuarea de abductii si respectiv  anteductii  pasive ale bratului pe toata amplitudinea.
 Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene orale sau steroidiene injectate local.Tratamentul  include si proceduri de fizioterapie-electroterapie antalgica si antiinflamatoare, ionogalvanizari cu corticoid, ultrasonoterapie, laserterapie bioactiva antialgica si biotrofica, magnetoterapie, kinetoterapie (exercitii Codman).
Esecul terapiei conservatoare poate sa conduca la indicatia pentru interventia chirurgicala .
– in leziunile acute, de tipul rupturilor musculare, primul lucru pe care il poate face pacientul  este sa aplice gheata  si sa imobilizeze umarul prin agatarea cotului de gat intr-o esarfa. Ulterior, evaluarea clinica si paraclinica va conduce catre adoptarea unei  conduite terapeutice adecvate.